Ana Salagean

Icoanele reprezinta o punte între traditie si contemporaneitate, trecut si viitor,între lacrimi de bucurie si multumire pentru ceea ce suntem în iubire pentru Iisus Hristos.

Expozitia de icoane “În lumina crucii” îsi doreste sa alunge întunericul din inimile noastre, sa avem sus inimile si-n lumina crucii sfinte sa picuram lacrimi de lumina peste jertfa neamului

Crucea sa ne fie izvorul de lumina calauzitoare pentru a iesi din temnita pacatelor noastre.

Doamne ajuta-ne!

Holul de la intrarea principală a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş a găzduit ieri vernisajul unei expoziţii de tablouri semnată Ana Sălăgean, dealtfel angajată a unităţii medicale în funcţia de contabil. Expoziţia „Echilibru” a reunit 16 tablouri reprezentând natură statică şi peisaje, precum „Începutul sfârşitului”, „Flori pentru Mama”, „Răscruce”, „Basm de iarnă”, „Mărţişor”, etc. Printre tablourile expuse s-au aflat şi două cu care artista a participat la o expoziţie în Germania. „Am dat titlul expoziţiei „Echilibru”, pentru că în tot ceea ce trebuie să facem trebuie să existe un echilibru între frumos şi urât, între viaţă şi moarte şi cred că un principiu de bază care ne călăuzeşte şi ar trebui să ne călăuzească este că orice început trebuie să fie jumătatea unui întreg şi atunci dacă facem un lucru cu dragoste, cu dăruire să-i bucurăm pe cei din jurul nostru cred că este o reuşită”, a precizat Ana Sălăgean. Artista este membră al Asociaţiei Artiştilor Plastici din 2005 şi membră a grupului de artă religioasă „Deisis”. A avut expoziţii de grup, expoziţii personale, iar din aprilie până în iulie are o expoziţie de icoane în Langenfeld, Germania, intitulată „Ferestre spre cer”, împreună cu Cosmin Folş şi părinţii de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. „În general încercăm să facem cât mai multe, pentru că timpul ne ajunge din urmă”, a conchis Ana Sălăgean.

In the blue pure night a speck of light flickers with a final sigh through the acacia trees on Cross' hill. Joiana and Tifra are chewing the day's thoughts next to the stump polished by moments. From the heavy dew grassy shivering of nostrils the day's green sap, like fresh bread vapor, surrounds my life's tree, frozen in waiting. Musing and lonely, the guardian of our world, with the arms starry of angels touching, rises towards the light echoes long gone. From the earths clay, kneaded by our elders, lost roots come to light for revival. Sky and earth, a braiding of roots and branches in endearing search or ascension. Tears of light cry from the sky. The firmament sings the longing, longing for forebearers, longing for ascension... With a fliker, Pap's lamp vanishes in the night in whispering of swallows. I'm wandering in the night's pain to embrace the sky and the earth, the sky and the earth... to embrace pain and love, to settle them in the world's cup in the shadow of the strawberry tree, to ascend towards the light and to believe I can run from the soul's shadow.